Sometimes it`s hard to be a woman…
Nu e vorba despre mancarea celor doua lanturi de fast food, ci despre o campanie inovativa a celor de la Burger King, campanie in care participa si niste tarani transilvaneni. Ei testeaza niste burgeri 🙂
In 2 zile avem rezultatele testelor. Pana atunci, doar un teaser, aici.
Pauza de masa. 1 ora in care cauti sa te hranesti cat mai bine pentru restul programului de lucru. De obicei combini timpul si incerci sa mai rezolvi probleme administrative la ghiseele cu program de pensionari (nu vreau sa jignesc categoria asta, ci doar sa evidentiez ca doar pensionarii si cei fara ocupatie pot ajunge in programul afisat). Iar daca se intampla sa ai ceva de rezolvat, trebuie sa te rezumi la oferta unui fast-food sau sa te chinui sa mananci printre tastaturi si mouse.
Am ales varianta fast-food si cred ca e prima data cand sunt ferm convinsa ca nu voi mai calca pragul lui. Nu retin numele, este recent deschis in Tg Mures, in centru orasului. Pe bonul de casa scrie G&G Drive(firma), P-ta Trandafirilor nr.52. O sa trec azi pe acolo ca mai am unfinished business cu tantile de pe acolo.
So, sa o luam cu inceputul. Intram sa ne asezam la o masa. Langa noi, niste clienti zgomotosi si obsceni urlau ca `englejii au o vorba: isi com, izi go! Adica vine rapide si la fel de rapide se dushie` (a se incerca citirea cu un puternic accent ardelenesc pe care il iubesc, dar azi mai mult ca oricand nu l-am suportat). Termina de mancat si injurat si urlat respectivii, apare si tanti cu comanda, comandam si stam…stam pana vine un nene si da drumul la tv. O armata de decibeli ne-a invadat conversatia. Nu mai auzeai nimic, iar cate un tiuit Morandi iti taia pofta de mancare, daca nu reusea sa iti taie si peretii timpanului.
Un drum la nenea, un va rog frumos, tv-ul se rezolva. Vine tanti cu comanda. Un sfert din ce cerusem. Cartofii reci . Ii amintim de restul comenzii. E pe vine…A fost pe vine pana am terminat aproape ce ne-a adus si tot a mai uitat ceva. Sosurile. Pai daca le aduci la interval de juma de ora mancarea, apoi salata, apoi sosul pentru mancare…ma scuzi.
Trecem peste, Domane ajuta ospataritei, se dezmeticeste ea cumva, odata…Ajung eu sa gasesc un cartof cu o `buba` maro. Coaja? Inspecatam…mmmnu! Prajit sau ceva de la prajeala? Inspectam…mmmmmnu! Vine tanti. O intreb frumos, daca poate sa imi spuna si mie ce e pe cartof. Intre timp mai gasesc 3 la fel. Doamna imi raspunde triumfator: `Daca as sti si eu…. v-as spune`
Wow tanti, nu zau, ca te-ai intrecut la faza asta. Daca asa i se raspunde clientului care iti arata ca there`s something wrong in farfurie, cu calitatea mancarii servite de tine, atunci inseamna ca poate nu sunt la locul potrivit. Ahh sa nu mai zic ca am observat sosuri pe fundul farfuriei cu salata…hmm salata second-hand e la moda azi?
Asadar, cu pareri de rau, dar zgomotosul local, cu ospatarite care ridica din umeri si cartofi stricati la masa, primeste un maaare punct negru si lipsa mea in incinta lor de acum incolo.
Pofta mare!
La cratita 