Posts Tagged 'ceaun'

Despre cum e sa fii atarnat la cativa metri si ce gust are gulasul la ceaun

Daca cineva citeste postul anterior si vede si titlul acestuia, va zice ca sunt gulas-addicted. Asa s-a nimerit.

Introducere
In weekendul care tocmai a trecut, am fost cu gasca in teambuilding. Da, activitatile alea de socializare unde mergi cu mic si mare, sa mai discuti, sa mai faci o sedinta la gramada, sa bei, sa dansezi, sa joci carti, sa whatever ce planuieste HR-ista cu sau fara o firma specializata.
La noi fu cu o organizatie care promoveaza invatarea prin experiente, aventura si depasirea limitelor. Sala noastra de sedinta a fost `salbaticia`. Am dat de provocari fizice. Multe 😀

In primul rand, am aflat la fata locului ca ne vom petrece prima noapte intr-o pestera. Cool. Pesterea pe care a trebuit sa o gasim noi, cu o harta si cu o busola in mana.
Am mai aflat ca mancarea ne-o pregatim noi, cu un buget maxim de 70 RON. Cool. Una dintre mese trebuia sa fie obligatoriu calda.
Am mai aflat ca si echipamentele tot noi le hotaram; ce luam cu noi, cine duce, ce duce…Nu am putut estima cate kilograme aveam in spate si nici cati kilometrii am mers prin padure, pe drumuri forestiere, cat am urcat si am coborat. Tin minte ca a fost e experienta extraordinara.

Sa nu fiu inteleasa gresit: nu suntem city girls and boys; drumetii am mai facut unul, altul, cu nopti in refugii, corturi etc, dar asa ca si colectiv, in formatia in care eram, era prima data si asta a fost mazarea de pe orez (orezul simplu la restaurantul chinezesc, pe care este un bob de mazare pe ideea `cireasa de pe tort`).
Stop cadru! Poze 🙂

Citește în continuare ‘Despre cum e sa fii atarnat la cativa metri si ce gust are gulasul la ceaun’

Anunțuri

`Palioici` sau cum trece timpul…

Astazi incercam sa imi aduc aminte ce gust aveau `palioicile`. Nu am mai mancat palioici (sau palioci cum spun altii) de foarte mult timp. Chiar si la Urisiu nu se mai fac atat de des. In general mancam acest fel seara, la bunici. Era un fel de mancare-desert. Pentru noi. Din cate am inteles in alte zone se numeste altfel si nu e dulce, ci sarat.

Palioci e un fel de mancare din mamaliga, branza si zahar. Intr-un vas se pune un strat de mamaliga, un strat de branza, apoi se presara zahar si se repeta procedeul. Cred ca erau 2-3 straturi din fiecare, apoi se punea la cuptor. O delicatesa. Mi-e dor de palioci si de rasul ceaunului. Cand am fost la festival la Ghurghiu, la bunica Linei am ras ceaunul. Trebuie incercat! E genul de …chestie 🙂 care te prinde.

Si acum ma bat cu tata care prinde primul ceaunul la ras. La tara se foloseste mult la facut mamaliga ceaunul de fonta. Dupa ce se scoate mamaliga din ceaun, se toarna putin lapte peste mamaliga prinsa de fundul vasului. Putina sare si masa e gata. De ras! Se rade fundul ceaunului de mamaliga si se amesteca. Cred ca e procesul de care nu voi scapa niciodata. La fel cum nici pe ploaie nu voi scapa la nunta 🙂 Se zica ca cine rade caunul va avea parte de ploaie la nunta. Deocamdata in familie la noi s-a adeverit…dar nu pot vorbi din propria experienta 😛


Sustin `Nu e poveste`

Ce pregatim la cratita