Posts Tagged 'mancare'

Despre cum e sa fii atarnat la cativa metri si ce gust are gulasul la ceaun

Daca cineva citeste postul anterior si vede si titlul acestuia, va zice ca sunt gulas-addicted. Asa s-a nimerit.

Introducere
In weekendul care tocmai a trecut, am fost cu gasca in teambuilding. Da, activitatile alea de socializare unde mergi cu mic si mare, sa mai discuti, sa mai faci o sedinta la gramada, sa bei, sa dansezi, sa joci carti, sa whatever ce planuieste HR-ista cu sau fara o firma specializata.
La noi fu cu o organizatie care promoveaza invatarea prin experiente, aventura si depasirea limitelor. Sala noastra de sedinta a fost `salbaticia`. Am dat de provocari fizice. Multe 😀

In primul rand, am aflat la fata locului ca ne vom petrece prima noapte intr-o pestera. Cool. Pesterea pe care a trebuit sa o gasim noi, cu o harta si cu o busola in mana.
Am mai aflat ca mancarea ne-o pregatim noi, cu un buget maxim de 70 RON. Cool. Una dintre mese trebuia sa fie obligatoriu calda.
Am mai aflat ca si echipamentele tot noi le hotaram; ce luam cu noi, cine duce, ce duce…Nu am putut estima cate kilograme aveam in spate si nici cati kilometrii am mers prin padure, pe drumuri forestiere, cat am urcat si am coborat. Tin minte ca a fost e experienta extraordinara.

Sa nu fiu inteleasa gresit: nu suntem city girls and boys; drumetii am mai facut unul, altul, cu nopti in refugii, corturi etc, dar asa ca si colectiv, in formatia in care eram, era prima data si asta a fost mazarea de pe orez (orezul simplu la restaurantul chinezesc, pe care este un bob de mazare pe ideea `cireasa de pe tort`).
Stop cadru! Poze 🙂

Citește în continuare ‘Despre cum e sa fii atarnat la cativa metri si ce gust are gulasul la ceaun’

Anunțuri

Meniu pentru sarbatorile de Paste

Miel si alte gustari delicioase (un + faptul ca pe site gasim si poze): aici
Sugestii de meniu de Paste: aici

Si un link foarte folositor pentru perioada de dupa Paste cand ouale rosii ramase sunt o `corvoada`: 10 retete ce pot fi realizate cu ouale fierte ramase

Nu putem uita si decoratiunile specifice, care de multe ori e mai bine sa le confectionam noi. Petrecem timp in familie creandu-le si ne bucuram de roadele propriei munci. Un link util in acest sens (preferatul meu e cosul cu jucarii)

La inceput de an

Anul acesta mi-am propus sa reusesc sa imi indeplinesc rezolutiile (anul trecut m-am pierdut pe la jumatate). Cum una dintre ele este si una culinara, astazi am incercat sa gasesc combinatia perfecta de gusturi pentru rucola si andive. Nu pot spune ca am gasit banutul de aur, asta o sa imi dau seama acasa deseara. Ma pot pronunta doar la nivel nutritiv.

Mi-a facut cu ochiul o reteta de salata de andive cu branza si sos de iaurt. Mai caut…Alta aproape similara, doar ca are ou fiert in plus. Hmm, andive pane, voi incerca sigur. Rucola, cam orice salata. Ma las pagubasa si ma apuc de invatat. Cred ca totusi cele mai pretioase sunt impresiile de dupa gustari 😉

Ciorba de salata verde

Vorbeam cu Andrei si mi-a zis c-a gatit tocanitza. Hmm poate sheruieste reteta si cu cei mai saraci cu duhul. Cert e ca cu gandul la fiecare ce mai baga din repertoar, am zis sa ma confesez. Azi am pregatit pentru maine o ciorba de salata verde.

O ceapa taiata marunt se pune la fiert cu sare. Salata se inabuseste cu putin ulei si putina apa. Se toarna peste ceapa. Intre timp se ia smantana cu faina si se amesteca. Pasta rezultata se toarna in cratita, impreuna cu niste usturoi. Lasi sa mai fiarba vreo 10-15 minute si pui ceva otet la final (mama mi-a zis acu sa pun la final ca cica ar intari salata si nu mai fierbe ok daca pun in timpul coacerii :P. Well, hope sa fie buna maine, daca nu, there is always a next time 🙂

Later edit: Alina gusta niste spaghetii a la loredaine 😛 sa avem oare dupa ora 22.00 toti asa o stare de euforie culinara?!


Sustin `Nu e poveste`

Ce pregatim la cratita